„Ireversibilitatea timpului“ (...) 380

Viața în care trăim este exprimată nu numai ca realitate ...), dar este concret în fiecare dintre noi, mai ales pentru că ne simțim vitalitatea.

Care se caracterizează prin energie, în timp ce existența fizică, acoperită cu un corp material.
O caracteristică corporală, dar cu o forță, ceea ce este concret existențială, deoarece definește viața însăși.

Această demonstrație de viață este specifică (...), de necontestat și corporale, ceea ce înseamnă persoana, în special, și a umanității în general.

Este un obiectiv principal se referă la viața care există în spațiul global actual ca un „pasaj efemer“.

Un anumit calendar, ceea ce înseamnă că un anumit timp ca „durata de viață“.

Ca o cerință de a trăi în această lume materială, dată de viață, care se termină în mod inevitabil.

Este imposibil ca omenirea să se îndepărteze de această „ipoteză“ o condiție „sine qua non“ fără această premisă, nu este categorică, pentru că trebuie să se materializeze, du-te prin acțiunea lor practică.

Căci în această viață pe care o trăim este impusă în conformitate cu această limitare exhaustivă, este incontestabil, trăiesc acest material viață ca un „Anticamera“ ar fi fost.

Un ceva preliminar te-ai aștepta (...) pentru că precede ce se va întâmpla mai târziu.

Pentru viața trăită, nu este „durabil“, implicit este asociat cu un „termen“ ca un termen, un final, care se traduce să trăiască în timp ce viața materială și organică, probabil falimentul acesteia.

Pentru că, nu „trăi veșnic“, trebuie să devină un „scop“, pe de o parte.

Și în ceea ce privește faptul că „scop“, care conține un „scop specific“.

Un scop care trebuie să ajungă, să treacă această condiție a materiei perisabile, asa se face specia umană.

Pentru că omenirea are în constituția sa și materialul organic, o altă componentă supranaturală, care este sufletul-spirit.

Ce se întâmplă este că specificitatea materialului, care este organul materia, perisabile stins în spațiul global actual în care trăim.

În ceea ce privește componenta supranaturală va avea loc „metamorfoza“, o altă dimensiune supranaturală, care nu este experenciada în lumea noastră globală.

Pentru că există ei „secretul“ în fața acestor cunoștințe nu este posibil să se prezinte lumii materiale, să știe ce se întâmplă pe „supranatural“

Noi trebuie să devină un „anumit antagonism“ premeditat, vine în jos, și anume: Care este materialul aparține lumii globale actuale, să îndeplinească.

Ce este „supranatural“ este un alt „statut“, păstrând astfel la obscurantism lor.

Așteptarea că discursul nostru poate face câteva considerații pe tema „ireversibilitatea timpului.“ António Cardoso