"Ireversibilitatea timpului" (...) 391

Viața pe care o trăim în spațiul global actual în care suntem inserați este "imperfect", pentru că, cu siguranță, este îndeplinită o etapă, fiind, prin urmare, necesară trecerea celeilalte etape.

Această fază, cea actuală, care este obligatorie pentru a trăi în spațiul global, a determinat "viața materială", mai ales pentru că umanitatea este formată organic din corpul-materie și sufletul, spiritul.

Nu că este de dorit ca specia umană să reușească acest rezultat, dar este imperativul care se exprimă cu o intensitate la care omenirea este supusă.

Astfel, se înțelege că materialitatea vieții, deoarece este în mod intrinsec legată de bărbat și de femeie, constituie un "bun non-durabil".

Și, prin urmare, durata acesteia, ca valabilitate a unei anumite "durate de viață", este condiționată.

Deoarece "nu trăiești mereu", lungimea vieții de la om la persoană variază în funcție de dacă longevitatea este mai lungă sau nu.

Mai exact, pe longevitatea care se manifestă în timpul vieții oamenilor, caracterizată prin durata unei vieți îndelungate.

Totuși, trăiește o viață utilă, în care totul se face în viață, pentru că este unic și indivizibil, totuși este firesc să păstrăm acest bun prețios, în sensul de a avea grijă de el și de a nu se expune la pericol.

Astfel, stadiul vieții care este trăit este material și organic, sub rezerva condițiilor legilor naturale, care este tradusă prin fenomenul degradării ei.

O condiție "ireversibilă" pe care omenirea o cunoaște "sfârșitul tragic al vieții umane", care trebuie să se termine ca materie organică și materială din care este format.

Rămâne doar să împlinim o altă fază, care nu este experimentată în spațiul global actual în care suntem inserați.

Experiența pe care o avem este numai "materială și organică", din care specia umană este astfel constituită și îmbrăcată cu materie corporală perisabilă.

Trebuie să remarcăm că în lumea materială prezentă în care trăim nu avem cunoștințele despre această fază, concret, suflet, spirit, această dimensiune "supranaturală".

În consecință, concluzionăm că nu este posibil să "știm" cum va continua această dimensiune "supranaturală", dar am extrapolat că va avea loc "metamorfoza".

Ceea ce am spus și recurente am insistat asupra presupoziției care este diametral între lumea "materială și supranaturală".

Mai presus de toate, această graniță între o lume și alta, este geneza, pentru că ceea ce ne materializăm în practică este "palpabil".

Pentru că noi îndura în corpul nostru material, care este stins de falimentul organic.

În ceea ce privește lumea "supranaturală", unde am presupus că am afirmat că este această altă "dimensiune", care va avea loc în sufletul spiritual.

Cu toate acestea, cunoștințele sale empirice care ar fi cu siguranță de dorit pentru toți de a cunoaște nu sunt posibile pentru lumea materială actuală în care trăim.

În speranța că discursul nostru ar putea lăsa mai multe considerații, pe această temă "ireversibilitatea timpului". António Cardoso