Ireversibilitatea timpului“ (...) 321

Timpul este „prezent“, care absoarbe toate o multitudine de situații, ca și cum ar fi fost responsabil, iar sursa unui univers mare de situații neprevăzute și imprevizibilitatea care apare la oameni, pe de o parte.

Pe de altă parte, ele sunt caracterizate prin momente bune sau rele pe care un „summit“, ca un moment a fost suficient pentru a perturba unele seninătate sau chiar starea de spirit.

Prin urmare, este timpul să „sublimul“ concret în viața noastră, pentru că este în jurul valorii de această dată nostru, acest „timp modern“ suntem mândri să aparțină.

În special sub „auspiciile“ sale vom efectua în, locul de muncă, se bucură de acest lucru și de neegalat în proiectarea unui viitor pe care toți suntem noi înșine.

În viața și în momentul în care a dobândit caracterul de noblețe care absorb treptat vremurile în care trăim, în momentul în care ne aparține și cu care suntem obligați să facem mai bine, de paradigma de bază mod omenirii cu care sunt identificate doar câteva ca atare.


Viața pe care trăiești, dar este „material“, dar chiar și așa, tradus cu o astfel de intensitate și entuziasm de protagoniștii inclusive știind ce este efemer și tranzitorie (...).

Timpul a existat dintotdeauna, nu este măsurabilă, măreție fără precedent, cu care a fost folosit pentru a trăi, dar el continuă marșul său fără sfârșit (...) este treptată și constantă în mișcare circulară, așa cum omenirea stă în drum, desigur.

Viața și timpul, această dualitate doresc din nou și se completează reciproc, în viață ca aparținând „cineva“, care caută să-l trăiască într-o perioadă de timp relativ,

În ceea ce privește momentul în care este timpul să experiență, că „cineva“ va avea existență fizică în timp ce supus unui material perisabil organism, care va expira prin apariția degradării sale materiale.

Așa cum sa menționat mai sus, specia umană este formată de corpul organic materie, perisabile, sensibile la legile naturii, fenomen natural de degradare.

Dacă luăm în considerare că „cineva“ va trăi un timp X sau Y, și pentru acea vreme ca „timpul de staționare“, care va trăi anumite „viață materială“, care este variabilă de la persoană la persoană.

Omenirea a căutat să ia domeniului de timp, de fapt, niciodată nu a reușit, urmat de generații și generații, și aceeași dorință a continuat latentă (...), mai ales pe măsură ce timpul trece fără sfârșit, astfel traseul.

Timpul este „supranatural“, o măreție fără margini, omenirea este supusă unei „viață materială“, care trăiește în timp, fiind care gestionează regulile, astfel încât este imposibil această afirmație,

Omenirea este, cu toate acestea, „umbla în sus“, în timp, atunci se termină timpul său expiră, mai ales că omenirea este făcută în corp în cauză și dispariția sa ca materia este un fapt.

Inevitabil, există un timp în care oamenii trăiesc în spațiul global actual în care ne desfășurăm activitatea, ceea ce înseamnă că fiecare trăiește, doar timpul pe care trebuie să trăiască, iar scopul final este ireversibil.

Consultați viața materială, umanitatea este astfel formată organic de corp-materie, cu toate acestea, există o altă parte, care este sufletul, spiritul, iar acest aspect spiritual, deoarece este supranaturală, își îndeplinește planul său de a rămâne „inaccesibil“.

Pentru a fi diametral opuse cunoștințele lor în această lume materială, știm doar ceea ce este un material iar pentru acest lucru avem experiența problemei, pentru că se termină aici, în lumea noastră actuală la nivel mondial, ceea ce este cazul nostru pentru că suntem oameni.

Deci, ce este un material, face parte din specificitatea materialului, acum, dacă sufletul este spiritul, este „foarte departe“, incompatibil orice discuție inutilă și lipsită de fundamente vorbesc „supranaturale“, care este cazul unei alte componente, care nu este un material .

În primul rând să treacă această condiție „moarte“, este întrebarea pe care la care toată omenirea este supusă, astfel încât această problemă să fie materia este ceea ce omenirea este.


În anticiparea mai pot lăsa câteva gânduri pe tema noastră „ireversibilitatea timpului.“ António Cardoso