"Ireversibilitatea timpului" (...) 172

Există un avertisment implicit în subconștientul nostru, o întrebare: "Care este cel mai important în viață?".

La care răspunsul este întârziată, pentru că suntem încă "adormit", într-o viziune descortine la orizont (...), nu a fost încă înțeles.

Răspunsul la această întrebare: Noi răspundem că: această "viață materială" care suntem condiționate, și tot ceea ce este condiționată este subiect a cărui impunere este făcută să se supună unor reguli (...), acest curent "lucruri de viață" trebuie să-l trăiască .

Imperativul acestei situații de urgență ", a trăi o viață" și gestionează acesta nu este decât de conducere și să suporte povara acestei responsabilități.

Cu toate acestea, este de asemenea "ușor" este administrat, este nevoie de formare, și de a dobândi numai cunoștințe și metodologia pe care (...), pentru care a participat la o anumită expertiză în acest domeniu.

Există o serie de cerințe pe care ar trebui să ghideze care rulează ca persoana care are calități, care rezultă din diverse specialități sau de formare care au avut loc și integrate.

Acesta este echipat astfel în acest aspect pentru a transmite cunoștințele pe care alții le vor urma (...).

Timpul de care trăim se prezintă în acest fel și așa ne propunem să reformulăm din nou întrebarea:

"Ceea ce este cel mai important în viață": Răspunsul este literal: "Fiecare face ce vrea el în viața lui, voință liberă este în favoarea ta.

Dar, răspunde la întrebarea, am citit undeva (...). Un răspuns fantastic și probabil, sa spus: "Ce bine este să câștige toată lumea ar pierde sufletul?!"

Este cel care vine și nu este responsabil pentru nimeni, nu pentru sine, această altă entitate supranaturală (...) sentimentul pe care (...), pentru că nu există, este în afara întrebării.

Da, într-adevăr, ceea ce este mai important este sufletul sau spiritul, pe care le-am spus de multe ori că aceasta este o parte a compoziției noastre organice.

Și, desigur, această ultimă parte, fiind virtuale, și să nu fie atât de mult speculații. Poate că ignoranța care rezultă din inaccesibilitate care acoperă această chestiune, nu a fost atins.

Dar, pentru că noi știm că constituția organică a persoanei umane este formată dintr-corp materie, o parte, și un alt suflet, spirit.

Se pare că, în calitate de prima parte, pentru că știm acest lucru pentru că trăim într-un corp fizic supus legilor naturale și, prin urmare, degradarea materiei este un fapt.

În ceea ce privește această altă parte, suflet sau spirit, pentru că este supranatural, desigur, nu este posibil, de altfel, această lume materială este extrapola utopic alte realitati (...), altele decât cele care sunt semnificative!

Putem vorbi doar acum a ceea ce este de material, deoarece este experiența noastră, noi trăim într-un corp material care se degradează în mod evident, în cazul în care dispariția "vieții pământești".

Cu siguranță, experiența anumitor viață presupune o cronologie a experienței, "nu este etern," într-un corp material, în mod clar, o altă "dimensiune a vieții", ci pentru că este virtuală, supranatural.

Durata de viață a materialului se reduce la acest curent vom trăi, așa că noi credem într-o altă "dimensiune a vieții", atunci când această "viață pământească", pentru că se termină atunci când titularul încetează să trăiască.

În mod clar, atunci când "cineva", se lasă să trăiască înseamnă să se constate că șederea sa a stinge "vieții materiale".

Reafirmăm că "viața pământească și viața materială" face obiectul acestui timp, că "cineva" poate "trăi", o viață lungă, sau nu.


Așa că discursul nostru a căutat direcția exactă pentru a lăsa câteva considerații pe tema de "ireversibilitatea timpului." Antonio Cardoso