"Ireversibilitatea timpului" (...) 242

Timpul este permanența existențial care prezidă viața umanității, dacă considerăm că această "măreție" este cadrul care este intrinsec legată de viața omului și a femeii.

Mai presus de toate, este momentul în care stabilește termenul de "cronologie" a "cineva" să trăiască prezent "viața materială" ca existență fizică, format organic într-un corp de materie.

Existența noastră de zi cu zi în timp ce trăiesc într-un corp material, evident că se termină atunci când "cineva" nu reușește să trăiască.

De fapt, timpul ca "măreție universală", care implică omenirea, în tot ceea ce face este prezent, deoarece gestionează toate "cronologie".

Controlul său este absolut și să trăiască în funcție "acel moment", care este spațiul nostru de antenă, dat fiind condiționată de viață "timpul de expirare".

Similitudinii o perioadă stabilită, după care se încheie această dată, ceea ce înseamnă că "cineva" nu reușește să trăiască.

Deoarece viața fiecăruia, ca existență fizică, este supusă condițiilor legilor naturale, deoarece specia umană este compus din corp materie, susceptibilă la degradare, ca o chestiune care este.

Timpul nu are "frontiere", deoarece nu are nici o limitare, ea are o cale prin care este fără sfârșit (...), nu este niciodată treptată și constantă, mișcare circulară.

Timpul este o "entitate supranaturală" în afara contururile și strategiile umane imperfecte, într-adevăr, știu specificitatea lor este imposibil pentru cunoașterea umană.

Este "inaccesibilitatea", care face imposibilă cunoașterea lor de către opoziția diametrală, care se opune acestei cunoștințe.

Pentru că, lumea materială este responsabil să știe ce este un material, ca "supranatural", tocmai pentru că este ciudat "ceva dintr-o altă lume" enigma ramane latenta (...).

Aceasta este întrebarea, după tot ce este timpul? Un singur răspuns:

Timpul este "sublimul", un fenomen care imposibil de joc pentru a înțelege, în special pentru a fi "inaccesibil", abordarea sa, deoarece "dispare în ignoranță" orice discuție din ce motive (...).

Pentru că, cât de mulți oameni de știință "convingerile lor" de slabă, printre ei includ fizicieni, matematicieni, chimiști, filosofi, istorici, o listă a persoanelor celor mai diverse științe, menține "status quo", nu ajunge la o concluzie.

Cu toate acestea, fizicienii a căutat o teorie care unifică, ar fi aceea care este convergent cu ideea relativității și teoria cuantică a lui Einstein cu respect, dar fără succes pentru aceste puncte de vedere divergente și experiențe.

Oricât de mult a fost scris despre "timpul" și diferitele "ciudații" în acest sens au fost comise de dorința frenetică și dorința de a ști, de fapt, că "sublimity".

Ar trebui remarcat faptul că ideea cea mai aspră a realității (...), pentru care discursul nostru în această direcție este faptul că unii cercetători au susținut fizice că în ceea ce privește teoria cuantică a gravitației și "cred" că timpul este etern, fără început și fără sfârșit.

Acum, dacă ne referim la discursurile noastre anterioare că "timpul" noi credem, este, de exemplu, a se vedea adjective:

Timpul este "Excelență," timpul este "entitate supranaturală" sau "timpul este" inaccesibilitatea ", desigur, ne apropiem de ideea acestor cercetători, care pretinde a fi" timpul "etern, așa neprincipial și fără sfârșit.

În consecință, și păstrarea acel sentiment de "etern", "timpul etern", de fapt, mai aproape ne aflăm această intenție și perfilhamos aceeași idee a cercetătorilor fizice, care este cel care ne conduce, că acel moment, nu acesta are ordin (...).


Așa că discursul nostru a căutat direcția exactă pentru a lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului." Antonio Cardoso