"Ireversibilitatea timpului" (...) 171

Există momente care ne transporta la un timp trecut și din acest punct ca referință, am început o călătorie intelectuală pe care îl vom examina toate aceste situații univers (...).

Ceea ce a avut loc cu noi în reminiscențele reamintește că memoria intelectuală reținută această linie temporală.

Este singura facultate umana, care permite, deoarece ea nu are limite această proprietate de absorbție, care este destinat să absoarbă și să rețină mental.

De fapt, conștiința este (...) independent al organismului; pentru că suntem formate organic de materialul corpului, astfel încât acesta este un material, în spirit, suflet este lipsit de importanță, atât de supranatural.

Mintea umană în care se află conștiința de bază este de a fi abordarea de fapt.

Cu toate acestea, este necesar să spunem că sufletul sau spiritul este o entitate supranaturală, mai ales de către un alt plus "dimensiune a vieții," ca singura condiție a acestei virtualitate, care se dezvoltă în afara materialitatea acestei "viață pământească".

Este un suflet sau spirit virtualitate, deci izolat din corpul material, să aparțină în mod exclusiv unui alt "statut".

Existentele că, în cazul de față, suntem formate organic parte de corp materie, perisabile, și o parte suflet, spirit, acesta din urmă va prevala, desigur.

Pentru că, individul particular supus acestei "lucruri de viață" va trăi în mod inevitabil, o anumită perioadă de timp, care poate fi lung sau nu.

Această existență materială, în care individul trebuie să aibă "să trăiască" calea ta "viață de viață și de material pământesc", ci prin compoziția sa organică care se formează.

După trecerea timpului de staționare a "vieții materiale", ceea ce înseamnă, nu au reușit să "trăiască" individul, în mod natural ea încetează să mai existe, încă o "dimensiune a vieții", apar supranatural.

Având în vedere complexitatea, mai ales pentru a fi inaccesibile pentru înțelegerea lor, pentru ca să se extrapoleze la aceasta alta "dimensiune a vieții," nu este neapărat posibil să vorbim despre supranatural în acest mediu nostru actual de viață de material, deoarece aceasta este încă în stadiul acestei materialitate, în mod evident.

Acum, dacă viața materială este rezumată în materialitatea ei, este de a spune că viața se termină atunci când cineva nu reușește să trăiască pentru că a prezentat experiența pământească a timpului sau un material viu, care poate fi X sau Y fiecare trăiesc în momentul în care trebuie să trăiesc.

În consecință, așa cum sa menționat mai sus, condiția organice pe care le formează, corp-materie, sub rezerva legilor naturale, și anume degradarea la care suntem supuși.

Așa că, atunci când vorbim despre acest tărâm supranatural, nu este cu siguranță pașnică intră aceste "dedesubturi" inaccesibile pentru înțelegerea noastră, cred că interlocutorii noștri.

Ambiguitatea "ireparabile", aceste probleme nu au fost normale, evidențiați contururile, deoarece este o altă experiență de viață care nu face parte din această viață materială.

Intr-adevar, ceea ce este fezabil se vorbește despre viața modernă, adică, din această "viață materială", în mod clar, atunci când a terminat, mai ales pentru compoziția sa organică formată într-un corp fizic încetează să mai existe, este imperativ această eventualitate.

Prin urmare, face aflorarmos de sens că alte "dimensiune a vieții", atunci când în mod ireversibil această încetare actuală să existe, pentru cineva care nu a trăi.

Pentru că, noi nu am examinat doar ca aceasta "viata materiala", la care suntem supuși, și că nu va exista nici un alt !.

Noi întotdeauna să păstreze în discursurile noastre același ton pentru a invoca aceste probleme, deoarece noi credem că corpul material, care se stinge atunci când cineva încetează să trăiască, este un fapt.

Dar, va continua într-un alt "statut", o dimensiune a vieții, virtualitate este format din suflet, spirit, acest lucru va predomina, căci ele sunt încă extrapolări.

Care duc la acest context supranatural la care omenirea este supusă, credem că aceasta este o altă dimensiune a vieții care au loc.


Așa că discursul nostru a căutat direcția exactă pentru a lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului." Antonio Cardoso