"Ireversibilitatea timpului" (...) 200

Ceea ce este concret este exprimat prin dovezi reale ceva, un fapt, ca un exemplu: viața "cineva" este cu siguranță ceva concret, existența fizică de a trăi viața în lume, mai ales în care trăim.

La fel este și cu omenirea, deoarece cineva trăiește o viață în această "lucruri de viață", ea fiind unică.

De altfel, aceeași viață este supusă o ședere temporară în timpul existenței fizice, dacă luăm în considerare faptul că efemeritate a "vieții și materiale vieții pământești", sub rezerva unei perioade de existență, care poate fi X sau Y, care variază de la o persoană persoanei.

În viață și în timpul în care trăim, în cazul în care dificultățile sunt ridicate, mai ales statul aproape insurmontabile, nostalgic, care pune stăpânire "cineva" inexplicabil "chestii de viață", la urma urmei este efemeră.

Acest fenomen clar legat de această demonstrație supusă umanității și ceea ce se întâmplă, pentru că suntem formate prin corp-materie, o parte, și cealaltă parte, suflet, spirit.

O analiză a anumitor fapte care au loc în viața umană se confruntă adesea această realitate (...), existența fizică condiționată de a trăi o "lucruri de viață".

În contexte diferite, este esențial să se cunoască "dedesubturile" de această complexitate, în scopul de a pune la îndoială această "existență materială și spirituală."

Cu toate acestea, având în vedere "inaccesibilitatea", pentru a ajunge la contururile lor, și, de asemenea, specificitatea compoziției organice a ființei umane, pentru că este format din corp materie, suflet și spirit.

Asa ca este firesc să se uite cunoștințele (...), care este un ostatic al "vieții materiale", în timp ce această viață prevalează, cu existența fizică nu este posibilă decât să se mute într-o altă "dimensiune a vieții", atunci când "cineva" încetează să mai trăiască.

Lumea actuală, în care viața umanitatea, este supusă numai "vieții materiale" există o altă "condiție", care este izolat de corp-chestiune, care este o altă "dimensiune de viață."

Aceasta nu este prezent pe care noi trăim, este într-adevăr un paradox, invoca ceva nu un material, în mod specific nepalpabilă (...), vorbim de o virtualitate, pentru că nu putem dovedi în mod clar nu aparțin acestei lumi în care Global live este o altă specificitate "un statut".

Cu toate acestea, noi credem că "anumite persoane", atunci când aceasta încetează să mai existe, pentru că în mod clar lăsat să trăiască, pentru că falimentul lor existență fizică sa încheiat.

Așa că, în consecință, există o secvență care proiectează o virtualitate care este specificitate, deci nu este un material, ci sufletul, spiritul, numim noi o altă "dimensiune a vieții."


Așa că, sperăm putem face unele mai multe considerații pe tema noastră "ireversibilitatea timpului", a făcut în acest fel. Antonio Cardoso