"Ireversibilitatea timpului" (...) 306

"Viața materială" este unul și indivizibil, și, prin urmare, obligația de a trăi este imperativ și categoric, că omenirea, în general, și persoana particulară este atât de înaintată.

Mai presus de toate, cu condiția ca suntem formate organic de corp materie ca existență fizică, supusă legilor naturale este corupția materiei în fața degradării sale.

De fapt, fiecare dintre noi, este un personaj în acest scenariu "viața reală", dacă considerăm că avem în mod inevitabil, o "pe termen lung", echivalent cu "durata de viață".

Doar să fie această perioadă de "cronologie" acea persoană anume are permanența "viața materială și viața pământească," mai mult sau nu, care variază de la o persoană la alta, desigur.

Care trăiesc în spațiul global actual în care ne desfășurăm activitatea, ca un univers de situații întregi cu pretenții, dorințele și dorințe, frustrări, dezamăgiri.

O contingență a vieții umane în care legăturile cu mai multe link-uri de formă de afecțiune, prietenie, socială și altele.

Cu toate acestea, știm că totul este atât de trecătoare (...), pentru că este un material, dar absorbit toate experiențele, emoțiile și sentimentele: cum ar fi dragoste, încredere, afecțiune, fericire, sinceritate, bucurie, sau nostalgie etc.

Credința că provine dintr-o stare de spirit sănătos, o intuiție pentru adevăr în ceea ce se crede, mai ales pentru că se bazează pe argumentul acestei certitudine că viața este trăită nu "dura pentru totdeauna", care se încheie atunci când defecțiunea sistemului de organe.


Este la fel ca și o perioadă limitată de timp, că omenirea trăiește, pentru că, sub rezerva o ședere de "durata de viață", datorită acestei existențe fizice, pe de o parte.

Pe de altă parte, în acest caz, ceea ce este de dorit, este organismul la care este supus este sănătos și viguros înseamnă să aibă funcții vitale pentru posesia vieții.

Cazul opus este echivalentă cu omenirea, în general, și persoana special existența fizică, care deține un organism a cărui insuficiență de organ caracterizat prin disfuncție a componentelor esențiale, ceea ce înseamnă că persoana care "nu reușește să trăiască."

Fenomenul fizic care are loc în anumite persoane, în timp ce existența fizică, la eșecul său de organ, poate fi observată prin acțiunea sa în mod natural uimitoare, deoarece se stinge, care a ajuns la un capăt (...), care se traduce prin "opri viu" .

Este temporar de data aceasta o temporalitate care trăiește (...) Cu toate acestea, având în vedere efemeritatea vieții, nu este posibil să se treacă cu vederea acest aspect, astfel încât umanitatea de bază este supus prin această constrângere.

Astfel, așteptarea poate lăsa câteva considerații pe tema noastră "ireversibilitatea timpului", a făcut în acest fel. Antonio Cardoso