"Ireversibilitatea timpului" (...) 291

Timpul este asemănarea unui circuit care are ca punct de referință calea unei rute coordonate de o activitate care se dezvoltă în jurul lor.

Cu toate acestea, nu într-un spațiu închis, dar limitat la o permanență timp în care "cineva" trebuie să trăiască.

Această cronologie de permanență, care exprimă durata de viata "cineva" trebuie să trăiască, mai ales un moment dat de prescripție, în timp ce existența fizică legată de un corp material.

Design-ul care are "viață" este că acesta este efemer, precum și ca fiind o dovadă este ceva care a fost trecut la fel de real și ireversibil și care trece din generație în generație.

Această setare nu este exagerată, dar ceva concret și real, și, prin urmare, exprimă autenticitatea demonstrarea faptului că omenirea este la fel de tangibil ca un proces istoric, percepția de înțelegere rațională și logică.

Este într-adevăr, o supraviețuire limitată, dacă luăm în considerare existența temporală a "cineva" pentru o perioadă de viață variabilă, care este condiționată de timp de la persoană la persoană, pentru că în mod clar nimeni nu trăiește timpul pe care îl doriți.

Legăturilor strânse cu viața pe care o trăim, caracterizate prin diverse relații, familie, munca, prieteni și alte relații această capacitate de a stabili aceste legături formează identitatea umanității și persoana respectivă.

Sunt caracteristici moștenite dintr-un trecut combinat cu darul care se coaguleze pentru ceva care va consolida și uni, tradus prin tradiție și valori pentru a păstra: reciprocitate, și sentimentul colectiv de solidaritate și spiritul de cooperare.

Este reconfortant să anumite persoane sentimentul de permanență în timp este prelungit, ceea ce înseamnă o viață mai lungă, astfel încât trăiesc dar timpul oferind stabilitate.

Spre deosebire de conotație negativă, ceea ce se traduce fugacitatea amețitor un destin infailibil mai aproape și ireversibil.

Anxietatea de viață este intensă, pentru că ea se manifestă în acte și acțiuni traduse printr-o gamă diversă de realizări personale și profesionale, ceea ce permite inversa unele nostalgie care se referă la "finitudinea existențial", reprezentat de insuficienta de organ, care este starea omenirii .

Specia umană este atât de condiționată să trăiască o "lucruri de viață", care are ca material de bază și organice, precum și falimentul acesteia din urmă este de a spune că persoana special încetează să mai trăiască.

Așa că trăiesc o "lucruri de viață", în timp ce existența fizică este susceptibilitatea materialului condiționat, că specificitatea umană este prezentată.

Această nevoie de a trăi o "lucruri de viață", sub rezerva anumitor ședere pe viață în cronologie, care este lumea actuală în care trăim.

Aceasta înseamnă că umanitatea este formată în mod organic de corp materie perisabile, și degradarea ulterioară a problemei este un fapt inevitabil.

Conscencializados această ipoteză ireversibilă, este "specificitatea umană", care trăiesc în mod clar "lucruri de viață", care se potrivesc ei, pentru că atunci când există insuficiență de organ, știi că nu va mai trăi.

Astfel, în speranța că discursul nostru pot lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului", a făcut în acest fel. António Cardoso.