"Ireversibilitatea timpului" (...) 287 Timpul este concretă în viața oamenilor și este un calendar de valabilitate, care se traduce ca durata de timp pe care "cineva" are existență fizică în timp ce trăiesc într-un corp material. Este în această ipoteză că înțelegem că timpul este ceea ce determina acest "decalaj de timp," o viață de permanență pe care "cineva" trebuie să trăiască în spațiul nostru global actual. Într-adevăr, este firesc ca această permanență durata de viață care exprimă longevitatea este variabilă de la o persoană la alta, desigur. Această situație problematică implică generalitatea omenirii și persoana special care trăiește o "lucruri de viață", sub rezerva anumitor ședere pe viață. Bineînțeles, pentru că noi nu trăim "cu siguranță" ca existență fizică într-un corp materie, perisabile. Ce este materia, se degradeaza, iar cazul "specificitate umană", sunt formate organic de corp materie, sub rezerva fenomenului natural al materialelor sale de corupție și degradarea ulterioară. Aceste întrebări cu privire la încetarea materiei, noi sunt formate în mod organic sunt pornind lipsite de orice argument, în special pentru dovezile sale. experimentat în mod evident o "lucruri de viață", atunci ceea ce este materia provine și din cauza această consecință directă, prin prezentarea legilor naturale apariția acestui fenomen, este un fapt. Esențial este că constituția noastră organică este materială, cea pentru care ne-am asimila un corp materie, perisabile Un astfel de conținut, corporeo, există ceva care a inclus condiția noastră umană acest aspect "supranatural", care este suflet-spirit. Interesant, nici o experiență în spațiul global actual în care trăim avem cu privire la acest aspect "supranatural" ceva ce trece, mai ales inaccesibilitatea cunoștințelor sale să fie diametrală de a prezenta lumea noastră materială în care trăim. Noi vorbim despre această problemă, pentru că suntem încorporați materie, vom trăi această eventualitate ireversibil ", trăiesc și mor afară", ca materie. În ceea ce privește această "specificitate supranaturală" nu aconheceremos (...) incompatibilitatea "știu", să nu fie posibil în materialul lumea de astăzi, care este nostru "știe" ceva care este "supranatural". Experiența avem este trăită zi de zi în lumea noastră globală, omenirea este conștient de această presupunere inevitabilă (...), și este limitată la realitatea materială, "o trăiește o viață care se stinge" trase conform condiționată, iar finitudinea sa este un proces irrversível. Nimic nu este finală (...), cum ar fi a trăi o "lucruri de viață", care se termină lumea globală actuală, în care ne desfășurăm activitatea, nu este nici o ficțiune această realitate "sfârșitul ultim al vieții", complexitatea ei se opune această cunoaștere (...). Am menționat în fragmente noastre anterioare și extrapolată la această realitate (...) presupune că există o altă dimensiune a vieții (...) și pentru care este necesar pentru a trăi această viață materială prezent noi trăim în mod necesar sfârși, și că este condiționată a "inaccesibilitatea" a materiei care le conține. Astfel, în speranța că discursul nostru pot lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului." Antonio Cardoso

"Ireversibilitatea timpului" (...) 287



Timpul este concretă în viața oamenilor și este un calendar de valabilitate, care se traduce ca durata de timp pe care "cineva" are existență fizică în timp ce trăiesc într-un corp material.

Este în această ipoteză că înțelegem că timpul este ceea ce determina acest "decalaj de timp," o viață de permanență pe care "cineva" trebuie să trăiască în spațiul nostru global actual.

Într-adevăr, este firesc ca această permanență durata de viață care exprimă longevitatea este variabilă de la o persoană la alta, desigur.

Această situație problematică implică generalitatea omenirii și persoana special care trăiește o "lucruri de viață", sub rezerva anumitor ședere pe viață.

Bineînțeles, pentru că noi nu trăim "cu siguranță" ca existență fizică într-un corp materie, perisabile.

Ce este materia, se degradeaza, iar cazul "specificitate umană", sunt formate organic de corp materie, sub rezerva fenomenului natural al materialelor sale de corupție și degradarea ulterioară.

Aceste întrebări cu privire la încetarea materiei, noi sunt formate în mod organic sunt pornind lipsite de orice argument, în special pentru dovezile sale.

experimentat în mod evident o "lucruri de viață", atunci ceea ce este materia provine și din cauza această consecință directă, prin prezentarea legilor naturale apariția acestui fenomen, este un fapt.

Esențial este că constituția noastră organică este materială, cea pentru care ne-am asimila un corp materie, perisabile

Un astfel de conținut, corporeo, există ceva care a inclus condiția noastră umană acest aspect "supranatural", care este suflet-spirit.

Interesant, nici o experiență în spațiul global actual în care trăim avem cu privire la acest aspect "supranatural" ceva ce trece, mai ales inaccesibilitatea cunoștințelor sale să fie diametrală de a prezenta lumea noastră materială în care trăim.

Noi vorbim despre această problemă, pentru că suntem încorporați materie, vom trăi această eventualitate ireversibil ", trăiesc și mor afară", ca materie.

În ceea ce privește această "specificitate supranaturală" nu aconheceremos (...) incompatibilitatea "știu", să nu fie posibil în materialul lumea de astăzi, care este nostru "știe" ceva care este "supranatural".

Experiența avem este trăită zi de zi în lumea noastră globală, omenirea este conștient de această presupunere inevitabilă (...), și este limitată la realitatea materială, "o trăiește o viață care se stinge" trase conform condiționată, iar finitudinea sa este un proces irrversível.

Nimic nu este finală (...), cum ar fi a trăi o "lucruri de viață", care se termină lumea globală actuală, în care ne desfășurăm activitatea, nu este nici o ficțiune această realitate "sfârșitul ultim al vieții", complexitatea ei se opune această cunoaștere (...).

Am menționat în fragmente noastre anterioare și extrapolată la această realitate (...) presupune că există o altă dimensiune a vieții (...) și pentru care este necesar pentru a trăi această viață materială prezent noi trăim în mod necesar sfârși, și că este condiționată a "inaccesibilitatea" a materiei care le conține.

Astfel, în speranța că discursul nostru pot lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului." Antonio Cardoso



Timpul este concretă în viața oamenilor și este un calendar de valabilitate, care se traduce ca durata de timp pe care "cineva" are existență fizică în timp ce trăiesc într-un corp material.

Este în această ipoteză că înțelegem că timpul este ceea ce determina acest "decalaj de timp," o viață de permanență pe care "cineva" trebuie să trăiască în spațiul nostru global actual.

Într-adevăr, este firesc ca această permanență durata de viață care exprimă longevitatea este variabilă de la o persoană la alta, desigur.

Această situație problematică implică generalitatea omenirii și persoana special care trăiește o "lucruri de viață", sub rezerva anumitor ședere pe viață.

Bineînțeles, pentru că noi nu trăim "cu siguranță" ca existență fizică într-un corp materie, perisabile.

Ce este materia, se degradeaza, iar cazul "specificitate umană", sunt formate organic de corp materie, sub rezerva fenomenului natural al materialelor sale de corupție și degradarea ulterioară.

Aceste întrebări cu privire la încetarea materiei, noi sunt formate în mod organic sunt pornind lipsite de orice argument, în special pentru dovezile sale.

experimentat în mod evident o "lucruri de viață", atunci ceea ce este materia provine și din cauza această consecință directă, prin prezentarea legilor naturale apariția acestui fenomen, este un fapt.

Esențial este că constituția noastră organică este materială, cea pentru care ne-am asimila un corp materie, perisabile

Un astfel de conținut, corporeo, există ceva care a inclus condiția noastră umană acest aspect "supranatural", care este suflet-spirit.

Interesant, nici o experiență în spațiul global actual în care trăim avem cu privire la acest aspect "supranatural" ceva ce trece, mai ales inaccesibilitatea cunoștințelor sale să fie diametrală de a prezenta lumea noastră materială în care trăim.

Noi vorbim despre această problemă, pentru că suntem încorporați materie, vom trăi această eventualitate ireversibil ", trăiesc și mor afară", ca materie.

În ceea ce privește această "specificitate supranaturală" nu aconheceremos (...) incompatibilitatea "știu", să nu fie posibil în materialul lumea de astăzi, care este nostru "știe" ceva care este "supranatural".

Experiența avem este trăită zi de zi în lumea noastră globală, omenirea este conștient de această presupunere inevitabilă (...), și este limitată la realitatea materială, "o trăiește o viață care se stinge" trase conform condiționată, iar finitudinea sa este un proces irrversível.

Nimic nu este finală (...), cum ar fi a trăi o "lucruri de viață", care se termină lumea globală actuală, în care ne desfășurăm activitatea, nu este nici o ficțiune această realitate "sfârșitul ultim al vieții", complexitatea ei se opune această cunoaștere (...).

Am menționat în fragmente noastre anterioare și extrapolată la această realitate (...) presupune că există o altă dimensiune a vieții (...) și pentru care este necesar pentru a trăi această viață materială prezent noi trăim în mod necesar sfârși, și că este condiționată a "inaccesibilitatea" a materiei care le conține.

Astfel, în speranța că discursul nostru pot lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului." Antonio Cardoso